Monologul femeii nefericite





Ca un stăpân mă sfidai
Şi călcai  peste mine,
Când sufletul meu se târa
Cerşindu-ţi un strop de iubire

M-ai rănit de milioane de ori
M-ai înşelat de fiecare dată,
Pentru mine născoceai doar ocări
Veşnic faţa-mi era de lacrimi udată

Am îndurat fiindcă speram
Dar ce să faci cu speranţa?
Am suportat , căci te iubeam,
Ah,  ce teribilă scenă e viaţa!

Eu te-aşteptam, tu habar nu aveai,
Îmi repetai că sunt neînsemnată,
Speram să-mi oferi o frântură de rai,
Tu înjurai, ca o moară stricată

Devastai fără milă sufletul meu,
Dansai bucuros pe inima mea,
Şi eu...ce naivă! Visam tot mereu
Că ura-n  iubire se va transforma.

Am căutat în inima mea flori
Dar tu le transformaseşi în cenuşă,
Am căutat în sufletul meu sori
Dar cineva afară îi dădusă.



Refuzam categoric să cred
Că-n piept ai un bulgăr de gheaţă,
Nicicum nu voiam să accept
Că nu poţi a iubi, că eşti o paiaţă

Un nimic îmbrăcat în trup omenesc
Un munte de piatră-ncremenită,
Un vis înşelător şi-atât de grotesc,
Ah, tu nu eşti persoana potrivită!

Într-un final,  m-am trezit,
În foc am aruncat  speranţa,
Căci ea tot timpul m-a păcălit
Şi-ar fi făcut-o toată viaţa

Acum, de-ai veni la mine-n genunchi,
Şi inima de ţi-ai pune-o pe masă,
Nu te mai vreau, nu te mai pot iubi
Căci ai ucis în mine ultimul dor de viaţă!

Georgeta Istrate

2 comentarii:

  1. Poezia este foarte frumoasa, dar atat de trista. Stiu ca Universul ti-a daruit sensibilitatea si talentul de a trai cu aceeasi intensitate sentimentele semenilor tai, dar durerea si disperarea din aceasta poezie sunt cu mult peste puterea ta de a te substitui altei persoane...

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, ce teribila scena e viata!

    @Anonim:Nu e substituire.
    A fost si ramane o femeie extrem de puternica.

    Georgiana

    RăspundețiȘtergere

La psiholog. De vorbă cu Florentina: Forța cuvintelor stă în emoția rostirii

  - Cât de importante sunt cuvintele? Care este puterea lor?   -   Cuvintele se formează în interiorul nostru. Limbajul este un rezult...