Pierre – destinul unui condamnat






    

O karma extrem de grea



    După douăzeci de şedinţe în faţa unui tribunal neobişnuit, format din cinci psihologi şi astrologi, verdictul nu părea îmbucurător. Pierre  asculta ţinând capul plecat, ca un condamnat în această dimensiune numită viaţă. Oricum, chinurile la care şcoala pământească îl supusese, vorbeau  fără doar şi poate, despre o karma extrem de grea. Şedinţele de terapie, pe care fusese de acord cu greu  să le facă, erau pentru un singur aspect al vieţii. Nu putea să o scoată la capăt nicicum, iar speranţa într-o explicaţie care să îl ajute să meargă mai departe era singura consolare pe care o mai căuta. La un moment dat, singura femeie din grupul de cinci specialişti, se ridică şi, cu o atitudine de soră de caritate, începu să vorbească:

Niciodată nu vei fi liber!

    Am ascultat şi reascultat înregistrările şedinţelor trecute şi am constatat că, din păcate, niciodată nu vei fi liber! Şi asta nu că nu s-ar putea, ci pentru că îţi place, chiar dacă nu crezi. Tu eşti căsătorit cu această făptură, ea e stăpâna vieţii tale, pentru ea eşti capabil de cele mai rele fapte. Poţi să minţi, poţi să furi, poţi să înşeli, poţi să ucizi. Oricare altă femeie este doar  o unealtă care te ajută să-ţi satisfaci unele nevoi. Ea, acest tiran, este dumnezeul căruia i te închini. Ea te sufocă cu prezenţa ei, cu cererile ei, cu mizeriile pe care ţi le face. Din păcate, din punct de vedere omenesc, este foarte greu de suportat o astfel de fiinţă. Dar, din fericire, a suporta până la capăt, înseamnă a-ţi plăti multe datorii pe care le-ai acumulat în vieţile trecute.

Eşti un spirit deosebit

    Ne este milă de tine, căci într-adevăr eşti un spirit deosebit. Credem că ai în tine lumină, dar întunericul te-a împresurat ca o boală şi te gâtuieşte, îţi ia ultima suflare fără niciun pic de milă. Eşti un spirit posedat, suferind, care nu-ţi conştientizezi  starea. Ai nevoi fizice pe care cauţi să ţi le îndeplineşti cu egoism, un egoism pe care nu vrei să-l recunoşti sau poate nu-ţi dai seama de starea în care te afli. Sau poate nu ai încotro.  Din cauza acestei făpturi demonice, nu poţi iubi cu adevărat. Ca să supravieţuieşti în lumea aceasta, nu poţi fi autentic.Şi eşti conştient de acest lucru. Tu copiezi iubirea din jur, o simulezi, o pui în practică aşa cum o percepi.

Ţi se fură dreptul la fericire

    O vreme îi poţi păcăli pe oameni, dar mai devreme sau mai târziu, ei îşi vor da seama că eşti doar un vas gol. Şi nu pentru că nu ai fi capabil de iubire, ci pentru că ţi se fură fiecare strop de iubire de către fiinţa care te domină. Nu te va lăsa să fii cu adevărat fericit. Când rosteşti cuvintele „ te iubesc”, o faci maşinal, fiindcă aşa crezi că TREBUIE! Nu ai experimentat niciodată fericirea de a simţi energia acestei expresii. Este o  crimă ca acest diavol egoist să-ţi fure dreptul la fericire, să te sufoce cu prezenţa ei lacomă, cu cererile tot mai mari, cu pretenţiile exagerate.


Se hrăneşte cu lumina din tine


     Tu eşti sacrificatul, în tine a găsit slăbiciune, se hrăneşte cu lumina din tine, lăsându-ţi  doar întunericul. Cărui dumnezeu te închini tu dacă, de fapt, ai un idol în persoana acestei creaturi diabolice? Una din poruncile lui Dumnezeu spune „să nu furi”. Tu o faci mereu, nu pentru tine, ci pentru ea. E nesătulă, vrea toate atrocităţile posibile,  şi nu le face cu mâna ei, ci te pune pe tine să le faci. Tu, ca un om bun ce vrei să fii, îi dai totul, nu contează pe cine răneşti, nu contează în cine loveşti. Tu ai sau crezi că ai datoria de a o apăra cu preţul vieţii tale.

Ai capacitatea de a iubi cu adevărat...

    Suflet chinuit de întuneric, când te vei lepăda de tirania acestei creaturi mizerabile? Când vei conştientiza că eşti şi tu un suflet  care are dreptul la viaţă, la dragoste şi lumină? Când vei opri fluviul iubirii care merge spre ea ca un sacrificiu, şi îl vei îndrepta spre o persoană care merită? Nu poţi păcăli pe cineva la nesfârşit, ai nevoie de iubire autentică să te poţi activa. Până atunci, suferi, crezând că aşa ar trebui să fie. Din ceea ce ne-ai spus, am ajuns la concluzia că ai capacitatea de a iubi cu adevărat. Reflectează la asta!


Georgeta,
august 2016

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

La psiholog. De vorbă cu Florentina: Forța cuvintelor stă în emoția rostirii

  - Cât de importante sunt cuvintele? Care este puterea lor?   -   Cuvintele se formează în interiorul nostru. Limbajul este un rezult...