Muzeul de Artă al României – O dinamică nouă



     


      Vara trecută, vă spuneam, într-un mic articol publicat pe acest blog,  că Muzeul de Artă al României are un nou director, în persoana domnului Călin–Alexiu Stegeran. Mai scriam atunci că domnia sa dorește ca această instituție să devină „un spaţiu vital în care patrimoniul cel mai reprezentativ pentru istoria artei din România să fie pus într-un context larg, atât naţional cât şi internaţional, din care să rezulte aportul artiştilor noştri la arta universală, raporturile tradiţie-modernitate, conexiunile cu arta contemporană şi cu noile generaţii de artişti, cu evoluţiile societăţii de azi”. 

Un sunet al timpului nostru


     La momentul acela, chiar dacă nu am spus-o,  credeam și încă mai cred că a pune un artist de orice natură ar fi el,  să se ocupe cu probleme adminstrative ( din punctul meu de vedere plictisitoare), înseamnă să-i îngenunchezi geniul creator, să-l îndepărtezi de menirea sa. Căci un spirit înzestrat cu capacitatea de a crea,  are nevoie să fie liber fizic, sufletesc și mental, să  poată, în momentele de inspirație, să materializeze ideile fără nicio restricție. Iată că, după aproape jumătate de an, mă văd silită să accept că un om poate să aibă mai multe abilități pe care  să le pună în valoare cu succes,  dacă i se dă ocazia. Ba chiar un artist o poate face mai bine decât un economist sau un manager, deoarece el este empatic,  sufletul îi este sensibil nu numai la frumos, ci și la trăirile celor din jur. De când a fost numit director, domnul Stegerean a înlocuit sămânța stagnării cu cea a dinamismului. Ca muzeu, și mai ales Muzeul de Artă al României, te interesează cum să atragi publicul, din țară și din străinătate, să viziteze patrimoniul ce aparține de fapt acestui popor. Pentru aceasta ai nevoie să creezi și să recreezi declarația de dragoste pentru acel public, aducând mereu ceva nou, ceva care să atragă. Asta pentru prestigiul instituției, dar și de dragul cunoașterii. Să nu uităm că fiecare operă de artă reprezintă o fantă de lumină pe un timp trecut, căci de multe ori, în spatele unui tablou sau a unei sculpturi se ascunde o poveste  sau un strop de istorie. O operă mai poate fi  o stare a omului-artist într-un anumit moment, care poate fi compatibilă cu stările multor iubitori de artă sau poate transmite o emoție pe care nu ai mai încercat-o până atunci. De multe ori, aceste lucrări sunt ca niște ferestre pe tunelul timpului, prin care poți vedea ca printr-un binoclu. Iată că noul director își dorește ca  această instituție prestigioasă să fie performantă, să fie  ca un ”sunet al timpului nostru”   (după cum observați domnia sa se exprimă artistic, ceea ce mi se pare extrem de frumos).

    Activități cu impact major în societate

     În ultima vreme, MNAR a deschis câteva expoziții extrem de interesante, a găzduit conferințe și activități artistice,programe cu copiii,  iar mai nou, de dragul publicului, s-au înființat acele nocturne muzeale, în care publicul este așteptat până la ore târzii. Iată ce spune domnul director:  ” Sunt foarte multe aspecte din activitatea noastră care au cunoscut o dinamică nouă, am încheiat foarte multe parteneriate și am dedicat mult timp realizării de contacte cu instituții importante, atât din țară cât și din străinătate.  Deplasările mele în străinătate  au avut ca scop să dezvoltăm contacte  care, în viitor, să producă evenimente culturale  de care instituția să beneficieze în cel mai mare grad sub aspectul impactului în societate. Astfel, în luna mai 2017, vom deschide o expoziție realizată în parteneriat cu un important centru de artă contemporană din Germania. Cred că acest lucru va însemna clar o cotitură în felul în care  expozițiile de artă sunt organizate  în România și, mai mult decât atât,  o anumită tematică este adusă în atenția publicului”. 

    Comunicarea, cheia soluționării tuturor problemelor 

     Ce mi-a plăcut cel mai mult în discursul domnului director, a fost faptul că nu se consideră superior celorlalți angajați, iar când se adresează, o face rostind formula ”dragi colegi”, numind colectivul din care face și dumnealui parte ”familie”. Această căldură din voce și din expresii îl face foarte iubit printre angajați. În plus, când te aștepți sau nu te aștepți, el este acolo, printre exponate și colegi. Mai mult, a inițiat cursuri de formare profesională pentru angajați,acest lucru fiind esențial pentru  îmbunătățirea relațiilor cu publicul și pentru  felul în care acesta dorește sau nu să se mai întoarcă în muzeu”. În plus, încurajează orice sugestie căci ”sunt deschis la orice considerați că poate să îmbunătățească  situația la locul de muncă , tot ce poate să vină în sprijinul activității și vizibilității în sens pozitiv a instituției. Este evident că așa ca  în familie - eu cred că aici, nu știu dacă suntem o familie, dar suntem niște persoane care interacționează  zilnic putem rezolva orice problemă  prin comunicare”
” Nu sunt adeptul unei conduceri care se ghidează după principiul piramidal,  în vârful căreia avem o persoană care emite decizii ce se propagă doar de sus în jos. Ca lucrurile să funcționeze și să existe acest confort al tuturor, comunicarea trebuie să fie în ambele sensuri. Cred că sunt foarte multe exemple că am susținut acest demers și de câte ori a fost nevoie  am realizat un dialog , am căutat soluții și am încurajat acele inițiative care au venit în sprijinul instituției. La capitolul colaborări, spuneam că am încercat să dezvolt contactele muzeului.  Unul din rezultate este legat de reactivarea Asociației ”Prietenii Muzeului” , o asociație care a inclus și include nume și firme de mare rezonanță  din spațiul românesc. Avem promisiunea că implicarea lor în anul care vine  va fi una esențială pentru ceea ce înseamnă atragerea  de finanțări, colaborări, promovarea activităților muzeului  etc”. 

La MNAR, trebuie să vă simțiți cu adevărat foarte bine!

”Vreau să vă mulțumesc încă o dată tuturor  pentru ceea ce ați făcut, pentru încredere în primul rând , pentru că e nevoie de încredere și dedicare. La final de an, vă doresc un nou an care vine foarte bun , un an nou care să vă aducă sănătate și bucurii și un an nou în care să vă simțiți mult mai bine la Muzeul de Artă al României.  Acolo unde petreceți o mare parte din viața dumneavoastră, trebuie să vă simțiți cu adevărat foarte bine”.

Georgeta Istrate,
25 decembrie 2016



   

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

La psiholog. De vorbă cu Florentina: Forța cuvintelor stă în emoția rostirii

  - Cât de importante sunt cuvintele? Care este puterea lor?   -   Cuvintele se formează în interiorul nostru. Limbajul este un rezult...