Sindromul Down, un alt mod de viaţă (1)

   Povestea de astăzi este una concretă, se întinde pe o perioadă de 20 de ani şi urmăreşte principalele etape de creştere şi dezvoltare într-un caz special. Personajele care-i dau viaţă sunt Elena Tănase şi fiul ei, Teodor, născut cu maladia Longdon Down (Trisomia 21), formă mozaicism.

Răbdare și dragoste pentru o provocare majoră

    După ce trece peste şocul naşterii unui copil cu probleme de sănătate, Elena se înarmează cu răbdare şi dragoste şi se hotărăşte să facă totul pentru copilul ei.Citeşte toate cărţile genului devenind cu timpul “specialistă” în domeniu. Află astfel că “vinovat de acest sindrom este apariţia unui cromozom în plus la perechea de 21 şi că se mai numeşte “ Trisomia 21” adică 3 cromozomi înloc de 2. Prin urmare, acel cromozom în plus dă viaţa bebeluşului peste cap încă de la naştere. Caracteristicile sunt evidente: faţa are trăsături mongoloide, urechile sunt mici şi joase, abdomenul mare, gâtul scurt, mâinile şi picioarele de asemenea scurte, muşchii sunt  moi ca de cârpă, limba mare . Se nasc de obicei înainte de termen şi creşterea este mai lentă. Sunt leneşi în mişcări, plâng puţin însă dorm mult…

Primul an de viaţă

      Teodor se naşte  prematur ( la 8 luni) având o greutate de 2300 grame  şi o lungime de 47 cm. Este ţinut o zi la incubator,însă  destul de vioi şi foarte mâncăcios. Una din probleme este hipotonia musculară care trebuie învinsă prin vitamine, calciu gluconic, un sirop special, dar şi gimnastică medicală. Ajutat de mamă, la o lună şi jumătate Teodor deja îşi răsuceşte capul spre stânga şi spre dreapta, ridicându-l cu uşurinţă la 45 de grade, atunci când este aşezat pe burtă, iar pe la două luni şi jumătate începe să gângurească şi să scoată primele silabe. La 3 luni copilul se răsuceşte singur pe o parte şi pe alta, mănâncă supă de zarzavat, portocale, morcovi, pepene galben, bea suc de mere şi, desigur, lapte de mamă. La 5 luni copilul cântăreşte 7600 grame şi deja este familiarizat cu carnea de pui, brânză cu calciu lactic şi mere rase.La 6 luni are 8000 de grame, întoarce capul după zgomote, muzică şi, ajutat puțin, stă pe propriile picioare. Îşi recunoaşte numele când este strigat, plânge când este certat sau râde în hohote când este gâdilat.Teodor progresează gradat şi reacţionează  bine la stimulii exteriori. La 9 luni deja zice mamă, chiuie şi face paşi ţinut de mânuţe, iar la un an dă senzaţia că  încearcă să lupte alături de familie. Micuţul pare un copil normal...


Georgeta Istrate 

 - va urma -

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

La psiholog. De vorbă cu Florentina: Forța cuvintelor stă în emoția rostirii

  - Cât de importante sunt cuvintele? Care este puterea lor?   -   Cuvintele se formează în interiorul nostru. Limbajul este un rezult...