Marea şi unica iubire
Dacă pentru fiecare pe lumea
asta există un suflet pereche, pentru Teodor de ce nu ar fi?...Este Crăciunul.
Aflat în vizită la Asociaţia destinată persoanelor cu Sindromul Down de la
Băileşti, pe tânărul, care acum are 16 ani, îl aşteaptă o surpriză de
proporţii: chiar marea şi unica iubire! Coincidenţă sau nu, pe fată o cheamă
...Teodora. Iată cum povesteşte Elena întâlnirea celor 2: “Teodor se îndreaptă
timid spre sala de activităţi, o întâlneşte pe Teodora şi în acea clipă se produce o scânteie. Seara, la lumina
lumânărilor din brad el îi oferă flori şi îi spune: ce mult te iubesc! Ea îi
răspunde: de când te aştept!” Cele două mame nu pot decât să plângă de emoţie
şi fericire atunci când cei doi plutesc pe aripile valsului vienez şi se privesc
în ochi fără cuvinte. Urmează o iubire platonică prin corespondenţă...Apoi
participă amândoi la Concursul Internaţional
Special Olympics de la Constanţa unde Teodor ia medalia de aur la atletism,
proba de 100 metri. O invitaţie peste graniţă le dă ocazia să meargă în Italia la un curs de instruire în
domeniul dansului.Urmează concursul desfăşurat în Spania unde Teodor împreună
cu Teodora şi alţi participanţi reuşesc să ia un premiu special pentru
România.Competiţiile se ţin lanţ şi toate sunt încununate de succes. Acum, după
20 de ani de luptă cu Sindromul Down şi prejudecăţile societăţii, Teodor este
un tânăr frumos, educat, destul de independent, campion Special Olympics,
absolvent a 11 clase (din care 3 ani a urmat Şcoala profesională de Croitorie).
“Monografia Sindromului Down trecută prin sufletul
unei mame”
Din dragoste pentru Teodor şi
tinerii cu Sindromul Down, Elena inaugurează în data de 6 decembrie 2006,
Asociaţia “Dai o şansă” Centrul de zi, “Sfântul Teodor”, Alexandria. Scopul
este de a scoate tinerii cu dizabilităţi din nişte tipare nedrepte create de
societate: “Nu este cazul ca aceşti tineri să se ascundă , ci să vină cu
încredere şi speranţă la noi”, spune Elena.Mai mult, cartea “Dincolo de
aparenţe” a scris-o tot pentru tinerii atinşi de nemilosul sindrom şi, după cum
spune autoarea, este “ o altă abordare a Sindromului Down, o monografie a lui trecută
prin sufletul unei mame”. Nu s-ar supăra deloc dacă cineva ar vrea să facă un
film inspirat din carte şi consideră că ar fi o lecţie de viaţă pentru toată lumea. Se pare că destinul
ei se uneşte tot mai mult cu cel al oamenilor care au nevoie de o rază de
lumină în suflete.Dacă în urmă cu 20 de ani privea cu teamă spre
viitor,acum boala aceasta nu mai are
niciun secret pentru ea. Spune cu seninătate că mai are multe de făcut şi că ar
fi fericită dacă ar putea vorbi
mamelor despre iubirea pentru copiii
lor, despre sacrificii dar şi victorii în lupta cu boala. Mai mult, plănuieşte al doilea volum al cărţii deja apărute, dar şi
o carte de dicţie cu fotografii pentru copiii care au dificultăţi în vorbire.
Georgeta Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu