În viaţa ei, inima se află înaintea raţiunii.Niciodată
nu ar lua decizii împotriva propriului suflet.Consideră că ceea ce simte, chiar
dacă presupune anumite riscuri, este chiar vocea Lui Dumnezeu.Iar aceasta nu a
dezamăgit-o niciodată!
Când
am văzut-o pentru prima oară pe dr. Cristina Pavel,tocmai
ieşise în curte să conducă doi pacienţi .Le dădea ultimele sfaturi, îi asigura
că totul va fi bine şi că ei trebuiau doar să alunge teama. Mai mult decât
cuvintele, timbrul cald al vocii ei mi se părea o muzică pentru suflet.
Fascinaţia cunoaşterii
În
cabinet, cei patru pereţi zugrăviţi în roşu, albastru, verde şi galben te
obligă să simţi vibraţia vindecătoare a culorilor încă din prima clipă... Se
numeşte Cristina Pavel şi este specialist în medicină de familie, competenţă
în api-fitoterapie, acupunctură şi homeopatie…S-a născut la Iaşi, acolo unde
izvoare fermecate ţes poveşti de iubire începând cu scânteierea primei stele pe
cerul nopţii. Probabil că un astfel de
izvor de iubire a început să curgă spre inima ei şi a uitat să se mai oprească …
Încă din copilărie avea o sensibilitate ce-i dădea senzaţia că este vulnerabilă
şi asta o împiedica să valorifice lucrurile la potenţialul maxim. Atunci se refugia în
camera ei, unde citea nestingherită. Ce fel de cărţi ?!... Chiar dacă este o
fiinţă sentimentală, nu a suflat nimic despre vreo carte de poezii sau vreun
roman de dragoste. Fascinaţia totală era pentru cunoaştere, mai ales în
domeniul fiinţei umane. Când s-a pus problema că trebuie să urmeze o facultate,
le-a spus părinţilor că vrea să se facă doctoriţă. Şi mai avea o dorinţă:
“voiam să fiu independentă, să aplic cunoştinţele pe care mi le însuşeam aşa
cum simţeam eu că e mai bine, nu cum mi-ar fi dictat nu ştiu care şef de
clinică”.
” Primum non nocere”
Cu toate că medicina era o provocare, simţea
că menirea ei este de a ajuta oamenii altfel. Simţea că medicina alopată poate
ajuta doar până la un anumit punct: “Nu-mi plăcea cum este privit pacientul,faptul
că medicul nu are timp să discute cu tine, că nu se pune accent pe latura
psihologică, sufletească.Totul părea foarte mecanic.Este adevărat, există
aparate care funcţionează, dar, dincolo de toate astea, există omul, un tot
unitar şi mai există... sufletul. El trebuie avut în vedere în primul rând”. S-a
gândit că nu ar vrea să fie medicul unui aparat şi implicit al unui organ, i se
părea chiar inuman. Propriul ei suflet căuta o posibilitate în care omul să nu
fie privit ca un robot. Da, medicina alopată este necesară, însă îi lipseşte
adesea capacitatea de a vedea întregul, fiinţa umană în ansamblul său. Acele
aparate folosite de medicina alopată sunt extraordinar de performante şi pot să
arate precis ce boală există în corpul unui om, dar tot ele pot să dea verdicte
înfricoşătoare, fără să ţină seama de potenţialul de vindecare al fiecărui
organism în parte, al fiecărui suflet. Apoi, există situaţii în care se începe
un tratament cu metodele cele mai dure, mai invazive, se fac intervenţii
chirurgicale cu extirpări de organe, înainte de a se încerca prin mijloace mai
blânde rezolvarea unei probleme de sănătate. Şi astfel, viaţa unui om poate fi
bulversată total. În plus există un fel de indiferenţă faţă de om, căruia nu i
se explică nimic despre boala lui sau de ce se procedează într-un anumit fel...
Cristina Pavel se punea deseori în locul bolnavilor...Nu! Acele cuvinte ale lui Hipocrat: ” primum non nocere” - în primul rând să nu faci rău, îi răsună în
minte ca un clopot. Măcinată de astfel
de gânduri, Cristina face o înţelegere nescrisă cu viaţa:”da, medicină, dar în
condiţiile mele!” Voia să fie medicul
omului, nu al sistemului. Voia să trateze cu iubire, nu cu răceală. Iar viaţa a
zâmbit aprobator!
Înţelepciunea de a
vedea partea bună a lucrurilor
În facultate, i-a plăcut mult cursul de psihologie,
în care învăţai cum să te porţi cu pacientul. A făcut specializarea în medicină
de familie, dar, în paralel, a urmat şi cursuri de terapie complementară. A
început cu homeopatia apoi, rând pe rând,a avut posibilitatea să studieze toate
celelalte terapii din medicina chineză, indiană, cromoterapie, apifitoterapie,
aromaterapie, acupunctură, masaj...“ Viaţa mi-a dat tot ce-mi trebuie. În plus,
mi-a mai dat înţelepciunea de a vedea numai partea bună a lucrurilor şi
capacitatea de a iubi necondiţionat. Fără această iubire, nu aş fi putut să
trăiesc. Aş putea spune chiar că asta este satisfacţia mea cea mai mare”.
Doctoriţa este de părere că atunci când recomanzi ceva unui pacient, trebuie
s-o faci în cunoştinţă de cauză ”dacă se poate, testezi chiar pe tine”. La
început, dincolo de problema de sănătate propriu zisă, are o discuţie mai
specială cu pacientul - anamneză- în urma căreia
află despre fricile şi emoţiile pe care le acesta are, de mediul în care
trăieşte , cum gândeşte şi, într-un final, ea poate depista cauza ce a stat la baza acelei boli. Aplică tratamentul corespunzător în funcţie de gravitatea bolii.Toate
acele terapii complementare sau o parte din ele pot conlucra la însănătoşirea
bolnavului.Dacă este nevoie de o scanare cu aparatul de biorezonanţă, pentru cei
care nu au fost diagnosticaţi, nu stă nicio clipă pe gânduri. Aceasta este o
metodă de diagnosticare ce foloseşte un aparat sensibil la rezonanţa magnetică
a câmpului energetic uman şi care, ajutat de computer, poate citi organismul de la A la Z. În urma
acestei investigaţii, aparatul propune chiar şi tratamentul adecvat. În plus, poate să
corecteze blocaje energetice cu ajutorul unor oscilaţii electromagnetice de
semn opus, realizând astfel armonizarea sau poate chiar detecta predispoziţiile organismului către
anumite boli. Pentru că s-a perfecţionat mai mult pe tratamentul cu plante şi
produse apicole, dacă are nevoie de ajutor, nu ezită să-l ceară colegilor
specializaţi pe medicina chineză, bowtech sau oricare altă metodă din aceeaşi
clinică. Consideră că viaţa unui om trebuie respectată cu sfinţenie şi că mândria,
în astfel de cazuri, nu-şi are rostul.
Georgeta Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu